Cu cine votez duminica asta

Și de ce cred că cine nu votează sau își anulează votul este mai mediocru decât toți candidații pe care îi privește cu superioritate și aroganță

Update două săptămâni mai târziu: și duminica asta votez tot cu Elena Lasconi. Nu doar ca să avem președinte proeuropean, ci din toate motivele enumerate mai jos, înainte de primul tur. Și în continuare mi se pare tare trist că sunt femei și bărbați în România, dar mai ales femei, care nu vor să voteze o femeie președinte. O președintă!

În toată Europa și lumea civilizată femeile se susțin între ele, inclusiv în instituțiile Uniunii Europene. În România ne facem cruce despre ce tâmpenii debitează contracandidatul și soția lui despre femei, dar prin alegerea pe care mulți par că o fac pentru votul din turul doi de fapt le dau dreptate.

Complet ilogic, complet irațional, dar cu convingerea că au fost cei mai deștepți că nu au votat-o pe Lasconi aia. Cum să fie aia președinte?

Nu există un al treilea candidat.

Și Lasconi chiar este un foarte bun președinte pentru România. O foarte bună președintă pentru România. Așa cum Republica Moldova și multe instituții europene - Comisia, Parlamentul și Banca Centrală - au astăzi femei președinte. Competente, inteligente, ambițioase, muncitoare.

Cu condiția ca noi, cetățenii cu drept de vot, să nu dovedim lumii întregi pe 9 decembrie, la finalul numărătorii voturilor, că avem toate defectele pe care vrem să le prezentăm lumii refuzând votul pentru o femeie.

- - -

De vreo două-trei săptămâni am în draft alte două teme - cum s-au terminat alegerile la Colegiul Medicilor și ce părere am despre excepțiile din disputa între Carla Tănasie și Alexandru Rogobete. N-am reușit să mai scriu pe temele astea pentru că mare parte din timpul liber mi-a fost ocupat de studierea unuia dintre candidații care ne cere votul pentru a deveni președintele României pentru următorii 5 ani.

Puse cap la cap, cred că am petrecut vreo 40 de ore, cât o săptămână de lucru, uitându-mă la interviuri, podcasturi și emisiuni cu Elena Lasconi. Nu dezbaterile din ultima săptămână. Nici măcar mizeriile de la Antena 3. M-am dus mai înapoi în timp, când Elena Lasconi nu era încă ținta tuturor contracandidaților și echipelor de dubioși din jurul lor. Când fiecare cuvânt și grimasă nu-i erau analizate și scoase din context. Când încă nu se spuneau o grămadă de minciuni despre ea și nu trebuia să fie constant în gardă și să se apere.

Pe Elena Lasconi mi-o amintesc vag din timpul carierei de reporter și jurnalistă la PRO TV. Habar n-aveam că a câștigat MasterChef și a avut un blog cu rețete culinare. Am început să fiu mai atentă când era deja primar în Câmpulung Muscel și începuse, prin 2022, să atragă fonduri europene pentru spitalul și policlinica din oraș. Am scris despre ea și am lăudat-o când a ieșit în fața presei locale să povestească ce face ca primar, când a anunțat finalizarea lucrărilor la policlinica spitalului, făcute din donații de la companii private, pentru că majoritatea PSD-PNL din județ nu-i aloca fonduri, când l-a dat afară pe managerul spitalului, care nu-și făcea treaba, dar și când a fost cred că singurul primar din România care i-a premiat pe medicii de familie care și-au făcut treaba. Totul înainte de anul electoral 2024! Cu o asemenea experiență la nivel de autoritate locală pentru Sănătate, abia aștept să o urmăresc mutând munții în Sănătate de la nivelul Cotroceniului.

Am distribuit prin 2021 și interviul ăsta, cu câțiva primari veniți din mediul privat, în care povestea ce a găsit în primărie:

„Trecerea de la privat la stat este foarte dură. Aici există un ritm de a face lucrurile… sau de a nu le face. Majoritatea celor care lucrează la stat mi se pare că nu sunt responsabilizați și nu știu pentru ce lucrează. Nu își doresc decât să se uite la ceas, să treacă timpul și să își ia salariul. La privat, dacă vrei să faci un proiect, mobilizezi lângă tine oamenii buni, specialiști, și te apuci să faci treabă. Aici, nu se poate spune”.

Lasconi a găsit însă în sistemul pe care a început să-l coordoneze „și oameni dedicați, care stau peste program, nu cer recuperări de zile, și care chiar fac lucruri în administrație”.

Elena Lasconi vrea să scoată „în față oamenii care își fac treaba și să-i promovez, să știe lumea despre ei”. Chiar și lucruri ce pot părea mărunte și meschine au rolul lor într-o echipă, arată noua primăriță: „Tot ce a însemnat bonusuri primite de la operatorii de telefonie mobilă – telefoane, laptopuri, să le oferim angajaților care chiar își fac treaba bine. E important, trebuie să se bucure pentru că sunt luați în seamă. Până acum, telefoanele erau luate de primari, date pe la rude, amante”.

„Eu fac asta cu tot sufletul și cu credința că putem să schimbăm țara, chiar și începând cu un oraș mic cum e Câmpulung. Mi se pare foarte important să fim un exemplu pentru oamenii de bună credință din România, să facă un pas în politică, pentru că altfel vom sta tot pe canapea și ne vom plânge de cine ne conduce. Dacă nu facem ceva, nu se va schimba nimic”.

Cu imaginea asta pozitivă în minte, m-am mirat când am văzut tot circul de anul trecut cu votul de la referendumul pentru familie. Încă mai cred că a fost parțial regizat, pentru notorietatea care îi lipsea în campania pentru Cotroceni, dar nu pot să o condamn pentru asta.

Când ești un om de bună credință, muncitor, cel mult un pic ipocrit, dar nu impostor - cum o caracteriza Valeriu Nicolae cu vreo două luni în urmă, pentru cine are răbdare să urmărească episodul până la final - iar toți contracandidații tăi se folosesc de cele mai străvezii și penibile tehnici de manipulare, nu ai cum să ai vreo șansă dacă nu folosești câteva artificii. Reacția fiicei nu cred ca a fost regizată, și probabil că acel episod a fost și cea mai dureroasă parte a drumului spre prezidențiale pentru ea.

Reacția liderilor USR, de a o scoate de pe lista la europarlamentare, cred ca a fost una dintre cele mai mari tâmpenii ale partidului. Mai mare decât îndepărtarea lui Nicușor Dan și a lui Dacian Cioloș.

Recunosc însă că după acel moment, cu mărturisirea din presă despre referendum, am avut dubii despre onestitatea și principiile Elenei Lasconi. Și unele reacții mi se pareau la limita normalului. Când am văzut că ea este și candidata USR pentru alegerile prezidențiale am avut câteva luni în care mi-am pierdut speranța că voi avea pe cine să votez. Nu țineam să votez cu candidatul USR, mă uitam și spre REPER, aș fi votat și un independent. Dar nu era nimeni pe buletinul de vot care să simt că mă reprezintă.

Apoi am început să văd atacurile asupra Elenei Lasconi. Nu mă mai uit la televizor, nu stau pe rețelele sociale sau siteurile de știri, dar totuși auzeam din toate direcțiile că ar fi proastă, incompetentă, nebună, că nu a făcut nimic la Câmpulung Muscel, că este mediocră, o gospodină care în loc să-și vadă de cratiță se visează președinte deși nu știe deloc politică externă. Ba că nu știe mai nimic de fapt. Și erau mulți oameni inteligenți care mergeau pe fenta asta.

Firesc, m-am enervat! Oricâte dubii aveam despre ea, nimic din toate tâmpeniile care se spuneau despre Elena Lasconii nu se potriveau cu ceea ce văzusem în anii dinainte să devină candidată la prezidențiale. Iar eu aveam și o idee mai veche că anul 2024 va fi anul primei femei președinte în România, deși credeam că competiția va fi între Gabriela Firea, Diana Șoșoacă și oricare dintre Anca Dragu, Ramona Strugariu sau vreo altă femeie din partidele de opoziție cu ceva experiență în politică și suficient de nebună să se arunce în mocirla asta. Nu știam atunci dacă va reuși vreuna să învingă misoginismul din politica și societatea din România.

Alt lucru care mi-a atras atenția a fost reacția Elenei Lasconi la respingerea candidaturii Dianei Șoșoacă. Putea să tacă și să-și vadă de campanie. Greu de crezut că și-a făcut calcule că va atrage din voturile ei luându-i apărarea, sau că îl va mai clătina pe Ciolacu în sondaje criticând decizia. Cred că a fost doar un moment bun să arate că ține de principii și că democrația este unul dintre principiile ei.

Având deja dubii la dubii, m-am pus pe studiu. Am început cu clipurile de pe canalul de Youtube Elena Lasconi - pe care algoritmii nu mi le arată niciodată, ci mă sufocă cu clipurile lui Ciolacu - și am continuat cu ce interviuri și podcasturi erau în primele căutări pe Youtube în urmă cu vreo trei săptămâni. Apoi m-am dus mai în urmă, bănuind că discursul de acum poate fi unul calculat, de candidat.

Am bănuit prost. Elena Lasconi din interviurile de acum nu îmi pare diferită de cea din 2022, din interviuri acordate unei platforme de training sau elevilor de la Colegiul Național “Dinicu Golescu” din Câmpulung.

Pasiunea pentru tradiții era acolo și în 2017, când și-a invitat colega din emisiunea lui Măruță în casa de vacanță din Câmpulung. Crucea de la gât n-am găsit-o, dar prin interviuri a vorbit constant despre Dumnezeu și căsătorie. Acum cred că doar a decis să își afișeze aceste valori mai asumat. Da, și pentru a atrage alegători, dar nu sunt de acord cu Valeriu Nicolae că ar fi multă ipocrizie aici, ca la alți politicieni.

Un alegător deranjat de aceste valori afișate poate în egală măsură să nu o mai voteze din cauza asta. Iar toți cei care o vor vota o vor face în cunoștință de cauză - crede în Dumnezeu și o spune, o să ne spună și câte un “Doamne ajută!” din când în când într-un discurs sau o conferință de presă. Iar până acum a fost decentă cu toate astea, nu la nivelul grețos văzut la alți politicieni.

În toate interviurile de atunci și de acum spune aceleași povești despre copilăria cu multe lipsuri, bunica pricepută să dea nepoților încrederea că pot face orice în viață, apoi din viața de tânăr adult în Hațeg, în Deva, facultatea particulară făcută la 22 de ani și licența dată la ASE în București. Apoi despre viața de corespondent dintre minerii din Valea Jiului, războiul din Afghanistan sau cutremurul din Turcia din 1999. Sau motivația pentru implicarea în politică - vrea să schimbe țara pentru ca fiica ei plecată la Paris si fratele ei plecat în Australia să se întoarcă în România, iar nepoții să știe și limba română. Nu am sesizat nici o fisură în toate poveștile, de unde deduc că își povestește cu adevărat viața, căutând să inspire ca orice lider, nu doar să culeagă voturi.

După atâtea zile de studiu pentru un vot informat, am certitudinea că Elena Lasconi nu este proastă, nici incompetentă, nebună sau mediocră. Că a făcut în doar 4 ani din primăria Câmpulung Muscel mult mai mult decât a făcut Iohannis în 10 ani din palatul Cotroceni sau Ciolacu în 3 ani la putere.

Și că deși le pare unora doar o gospodină mediocră când îi pui o cratiță în mână, va surprinde o întreagă nație prin ceea ce va reuși să facă din funcția de președinte, cu toate resursele disponibile unui președinte.

Capacitatea de învățare din greșeli și adaptare la cerințele funcției, fără aroganță, fără să îi fie teamă să spună că nu știe sau că a greșit, este evidentă pentru oricine se uită atent măcar la evoluția Elenei Lasconi din ultimul an.

Mi se pare foarte trist că în anul 2024 o femeie capabilă, puternică, muncitoare, inteligentă, competentă, frumoasă este bălăcărită în fel și chip inclusiv de oameni de la care ai avea pretenții doar pentru că are curajul să se ia la trântă cu bărbații mediocri din politica românească.

Mi se pare și mai trist că în anul 2024 multe dintre femeile din România nu sunt capabile să vadă dincolo de manipulare, de invidie și idei preconcepute și nu susțin o femeie capabilă și inteligentă care are curajul și ambiția să intre într-o astfel de luptă, pentru cea mai înaltă funcție din stat.

Dar cel mai trist mi se pare că românii preferă să tot strâmbe din nas și să se vaite că iar vor avea de ales între Iliescu-Vadim / Ciolacu-Simion în turul al II-lea din 8 decembrie, în loc să meargă la vot în turul I în 24 noiembrie să voteze cu Elena Lasconi.

Singura candidată care are șansele pe care noi i le dăm prin votul fiecăruia dintre noi să ajungă în turul II și să-l învingă pe Ciolacu.

Anul trecut în vară scriam articolul de mai jos. Îl copiez, cu speranța că pricepem că tocmai acțiunea sau lipsa de acțiune a fiecăruia dintre noi este ceea ce face țara asta locuibilă sau nu. Nu vreun salvator pe cal alb, perfect, genial, imaculat, pe care-l așteptăm să apară și să ne rezolve toate problemele fără să facem măcar efortul să-l votăm.

Toate tragediile duc spre secția de votare

Dacă ne pretindem oameni inteligenți, raționali, care înțelegem că încă trăim într-o democrație, din păcate negarantată pe toată durata vieții noastre

Nu-mi place să-mi dau cu părerea despre evenimentele curente. Cu atât mai puțin despre breaking news-urile care ne acaparează țara vreo trei zile, până apare sau este umflat deseori artificial alt subiect.

Mi se pare o risipă imensă de energie, într-o țară în care cei puțini, care nu sunt permanent pă distracție, pă caterincă, pă opulență, pă d-astea, sunt aproape permanent anesteziați, dezamăgiți, închiși în bula lor. Boulot, maison, dodo! [Birou, casă, somn!] Până când o nouă tragedie sau o nouă decizie idioată a cârmacilor ne bagă un pic în priză.

Mă tot gândesc de când am început să scriu aici că aproape de fiecare dată am scris ceva și despre politicieni, partide și vot, deși subiectele pe care le abordez n-ar avea aparent legătură cu politica și votul pe care îl dăm periodic unora sau altora. Sau ne pișăm pe el de vot, că vreo 6-7 români din 10, din România și de aiurea, aleg și varianta asta când vin alegerile.

Aparent totul este un simplu ghinion de neșansă în România. Sau vina vreunui amărât nimerit pe acolo într-o zi oarecare, în care a făcut ceea ce mai făcuse de mii de ori înainte de fatidica zi, iar alții ca el vor mai face de zeci de mii de ori fără să se întâmple nici o tragedie.

Aparent nimic, nici o tragedie, nici cele mai proaste rezultate din Educație, nici cele mai infiorătoare cazuri din spitale sau comunități, nici cele mai cutremurătoare accidente, nimic nu are nici o legătură cu clanurile de impostori și hoți care au ajuns să conducă țara, instituțiile, să ia decizii care ne afectează viața zi de zi până în cele mai mici detalii.

Ce legătură să aibă un președinte absent sau total inadecvat - atunci când decide totuși să mimeze acțiunea - cu halul în care a ajuns România?

Ce legătură să aibă un bufon ajuns șeful palatului și circul zilnic pus în scenă acolo, cu ratele bancare, costul alimentelor sau al serviciilor de tot felul fără de care nu putem trăi?

Ce legătură să aibă, în fine, sutele de parlamentari, miile de primari, zecile de mii de consilieri locali, prefecți, președinți de consilii locale și alții cu viața noastră de zi cu zi?

Poate data viitoare când vom mai avea ocazia să punem ștampila de vot pe cineva care, iată, n-are nici o legătură cu nimic din ceea ce ni se întâmplă, vom încerca să aflăm un pic cine sunt ei, ce au făcut până să ne ceară votul, ce-i recomandă în afară de voce și talent.

Sunt suficienți oameni în politica asta românească, așa cum este ea, care nu sunt nici impostori, nici bufoni, nici circari. Și nu sunt greu de găsit, cu toată presa plătita de aceleași două-trei partide sau liveurile de pe rețelele sociale și caravanele medicale ale partidului extremist și populist cu cea mai mare creștere în popularitate din ultimii 4 ani.

Iar pentru ziua votului poate ne vom programa să fim prezenți și să votăm, cât vom mai avea ocazia să o facem. La fel cum ne programăm vacanțele, weekendurile la mare, munte, distracție, și sperăm să nu ne lovească și pe noi ghinionul care îi tot lovește pe oamenii ăstia de care tot auzim la știri în breaking news-uri.