Cui îi este frică de medicii de familie? - Partea a III-a
A fost și partea a II-a, dar doar pe Facebook
Zău că nu intenționam să fac serial, dar derularea evenimentelor legate de alegerile de la Colegiul Medicilor nu prea îmi oferă altă variantă.
În același timp, realizez că subiectul probabil că începe să devină plictisitor pentru cititorii care nu sunt medici, dacă nu și pentru o parte dintre medicii care citesc. Nu cred că ar trebui să fie cineva indiferent, pentru că de modul cum funcționează sau nu funcționează Colegiul Medicilor din România depinde dacă vom mai avea medici în România sau dacă mori "cu zile" când totuși găsești un medic, de exemplu.
La fel cum de modul cum funcționează Baroul Avocaților sau Consiliul Superior al Magistraturii depinde dacă mori cu legea în mână, de nervi față de nedreptatea împărțită de judecători sau până ajungi să ți se facă dreptate. Și exemplele pot continua cu alte profesii reglementate astfel, prin structuri tip Colegiu, Ordin, Barou etc.
Alegerile au ajuns acum în etapa de vot prin reprezentanți pentru cine va conduce 4 ani biroul teritorial (executiv, cu 5 membri) și cine va fi vocea medicilor din județ/municipiul București în Consiliul Național (similar Consiliului municipal/local de la primărie, Consiliului de administrație dintr-o firmă/instituție/spital, Consiliului/Senatului Universității ș.a.).
Alegerile sunt miercuri, pe 16 octombrie, și votează doar cei care au fost aleși săptămâna trecută. Mă rog, cei norocoși care au fost validați de Comisia Electorală Centrală dintre cei aleși, ca să fiu mai precisă. (Nu, tot n-a răspuns, iar soția președintelui CMR scrie pe grupuri că o să răspundă când o să răspundă, ce atâta grabă).
Dacă toată lumea poate bănui de ce este important biroul local în viața Colegiului Medicilor de la nivel local, toată treaba asta cu Consiliul Național este greu de înțeles inclusiv de unii candidați doritori de un loc în el. Dacă te uiți pe scrisorile de intenție te amuză un pic nivelul de cunoștințe și înțelegere despre rolurile din Colegiul Medicilor. Dar e ok, că de asta am candidat eu doar la consiliul municipal și adunarea generală, să-mi petrec următorii 4 ani făcând lumină și aducând transparența în CMR. Pe măsură ce învăț și eu.
Bătaia pe un loc în Consiliul Național, cel puțin pentru unii mai ambițioși, este dată din păcate de dorința de a deveni eligibili pentru încă o funcție - în biroul național al CMR. Șăfii ăi mari, cum ar veni. Funcție care ar trebui să fie strict executivă, să faci ce-ți zice Consiliul Național lună de lună și Adunarea Generală an de an. Dar în multe organizații mulți iau funcția asta pe persoană fizică. L'État, c'est moi, gen. Ba chiar și La loi, c'est moi. Așa că fac tot ce pot să ajungă acolo și apoi să și rămână acolo. Lucru nasol, puterea!
Uitându-mă la toate certurile dintre medici, unele istorice, altele mai recente, cred că soluția, sau una dintre soluțiile posibile ca să fie pace ar fi o modificare a statutului astfel încât toată lumea să aibă un loc la masă.
De ce să avem doar un reprezentant județean în Consiliul Național și trei din București (pentru că are mai mulți membri, de aia trei)?
De ce să nu avem câte trei reprezentanți județeni și șase sau nouă din București?
Cu paritate nu neapărat de gen (deși ar ajuta mult!) dar măcar pe segmente ale sistemului sanitar.
Unu' de la spitale și UMF-uri (că oricum se cam suprapun), unu' de la ambulatoriu și unu' de la medicina de familie. Sau una în loc de unu', interschimbabil.
Și apoi și în biroul național/executiv al Colegiului Medicilor din România am putea schimba din cinci în șapte membri. Doi de la primară (medicină de familie), două de la secundară (ambulatoriu), doi de la terțiară (spitale) și prin rotație al șaptelea de la una din ele. Sau un/o tânăr(ă) medic rezident(ă)! Acum sunt chiar prea progresistă!
Cred că s-ar rezolva multe probleme așa și n-ar mai sta în gât medicii de familie nimănui, n-ar mai fi cu sânge pe pereții Facebookului, blocări, supărări etc.
În fine. Până ajungem acolo, sper ca măcar cei câteva sute de colegi pe care i-au votat săptămâna trecută cei vreo 10.000* de medici din fiecare județ să aleagă în Consiliul Național reprezentanți echilibrați și care știu să îi reprezinte pe toți medicii din județ, indiferent ce specialitate au.
Iar cei 86 de aleși din București (eram 89 dar 3 n-au fost validați de CEC) să avem înțelepciunea să votăm trei reprezentanți echilibrați din fiecare segment al sistemului, care ne-au arătat deja ce valori au și câte au reușit să facă pentru medici și pacienți. Nu doar în ultimii 4 ani, ci în ultimii 10-15 ani în organizații ale medicilor și instituții. Mai ales pentru că avem candidați cu o astfel de experiență din fiecare segment - medicină de familie, ambulatoriu și spital/UMF.
*bănuiesc că 10.000 de medici, pentru că după turul II n-a mai fost publicată nici o statistică, nici o informație despre numărul de votanți. Doar o poză cu niște uși închise și mulțumiri. N-avem toți acces la datele Colegiului pentru grafice frumoase, ce să facem.
