Micuțul şi marele bărbat

Sau ce au ajuns medicii în România, cândva parte a elitei lumii medicale

Ca medic, mi s-a făcut brusc foarte multă greață citind astăzi ceea ce, fără să vreau, internetul îmi aruncă în față.

Şi internetul îți aruncă orice în față, indiferent câte filtre şi setări foloseşti. O colegă medic de familie spunea ieri că a blocat contul lui Alexandru Rogobete pe Facebook, pe care, deşi nu-l urmărea, îl citea tot fără să vrea din cauza postărilor plătite de domnul Rogobete. Numărase opt doar ieri, înainte să apese pe block. Întâmplător este şi una dintre colegele care nu şi-a primit nici acum înapoi banii personali investiți în renovarea cabinetului, din cauza modului catastrofal în care domnul fost ministru Rogobete a gestionat cel puțin PNRR-ul pentru medicii de familie. Are deci toată stima şi respectul pentru domnia sa, şi abia aştepta să îi mai citească 30 de postări despre încrederea care ne face bine.

Primul motiv de greață este, desigur, comportamentul domnului Rogobete de ieri din Parlamentul României. Ar trebui să nu mă mai mire nimic. Tot acolo, cu câțiva ani în urmă, domnul Romaşcanu arăta ce educație are tot printr-o declarație politică grobiană rămasă nesancționată.

Nu mă miră declarațiile de ieri ale domnului “politician, nu medic” Rogobete (după cum a declarat într-un interviu cu Sebastian Zachmann recent), dar tot îmi provoacă greață. Aleg să îl ignor însă, aşa cum ignori copilaşii care se joacă cu puțulica în nisip şi fac foarte multă gălăgie, doar, doar îi bagă şi pe ei cineva în seamă. Până la urmă domnul Rogobete nu face parte din breasla noastră, a medicilor, pe care nu a onorat-o niciodată, de fapt. O diplomă şi atât nu te face medic. Ca medic rezident a ales să ignore legea şi să-şi desconsidere confrații, nefiind înscris în Colegiul Medicilor deşi avea obligația să o facă. De ce ne-ar păsa, deci, ce spune un biet politician şi atât despre un medic?

Al doilea motiv de greață de astăzi este postarea confratelui Gabriel Diaconu pe aceeaşi temă. Nu voi comenta nimic despre confrate, Codul Deontologic recent actualizat al Colegiului Medicilor din România interzicându-ne să ne bălăcărim în public. O putem face, organizat, regulamentar, doar între zidurile Colegiului. Aici chiar nu sunt ironică. Am muncit şi eu multe zeci de ore anul trecut la actualizarea Codului şi mă bucur că am păstrat şi întărit aceste reguli. Dacă vrem să fim respectați trebuie să avem mereu un comportament demn de respect.

Ce voi povesti însă este că acesta nu este primul derapaj deontologic al doctorului Diaconu şi poate dacă mai mulți colegi vexați ar alege să-l reclame la Colegiu poate confratele ar învăța că internetul nu suportă chiar orice în goana după atenție.

Mai ține cineva minte epopeea iodurii de potasiu a domnului Rafila? Pe vremea aceea eu eram preşedintele Federației Naționale a Patronatelor Medicilor de Familie, iar domnul Diaconu era consilier onorific al domnului ministru Rafila. Când domnul ministru a vorbit neatent cu presa şi a declanşat o întreagă isterie colectivă pe tema rețetelor pentru pastilele de iodură de potasiu, şi eu şi alți colegi medici de familie am reacționat şi l-am numit pe ministru, parcă, iresponsabil. La scurt timp, în furtuna de presă care a urmat, confratele consilier Diaconu a scris un articol vitriolic de-a dreptul despre medicii de familie. Pe scurt, spunea că şi aşa nu facem nimic şi de ce ne este atât de greu să scriem o rețetă?

Postarea sa a avut sute de comentarii revoltate de la medici de familie. Toți cereau să intervină Colegiul. A intervenit Federația, prin semnătura mea pe o reclamație la Colegiu pe numele confratelui Diaconu, pentru încălcarea Codului Deontologic. Ne-am oprit acolo şi nu l-am reclamat şi la angajatorul cu cei mai buni medici, deşi poate ar fi fost cazul.

Doi ani mai târziu, cazul nostru s-a judecat la Colegiul Medicilor din Municipiul Bucureşti. Era înainte să îmi depun candidatura pentru Consiliul Colegiului şi când deja nu mai eram preşedintele Federației. O neica nimeni în drum, cum s-ar zice. Doar un medic de familie vexat.

În fața comisiei de la Colegiu ne-am prezentat eu şi… o scrisoare a confratelui Diaconu adresată comisiei prin care, am înțeles din procesul-verbal al şedinței, îşi prezenta scuze şi în acelaşi timp îşi apăra dreptul la liberă exprimare invocând Carta Europeană a Drepturilor Fundamentale. Cu o zi înainte publicase în ziarul de largă circulație Viața Medicală un articol prin care părea că îşi prezintă scuzele şi public.

Amuzată foarte tare de situație şi întrebată de comisie dacă accept scuzele şi închidem litigiul, ca să nu încărcăm şi activitatea comisiei de disciplină unde ar fi fost trimis dosarul în caz contrar, am acceptat şi mi-am văzut de treabă în fața unui act de imens curaj bărbătesc.

Probabil că am greşit. Doi ani mai târziu, confratele a recividat cu confrații psihiatri şi colegii psihologi care au îndrăznit să-l critice în cazul Dumbrava.

Iar astăzi a recidivat iar.