"Nu omorâți medicina de familie!"
Am reușit să o salvăm de câteva ori până acum, dar nu cred că mai depinde doar de noi anul acesta
Pe Engya o cunosc de vreo 8 ani, de când era medic rezident de medicină de familie în Târgu-Mureș. În primul ei an de rezidențiat a căutat pe internet informații despre un grup al tinerilor medici de familie. Așa ne-am găsit.
Eu înființasem grupul în 2011, când eram medic rezident în București și văzusem astfel de grupuri prin lume. În 2015 când ne-a găsit Engya încă îl mai conduceam, deși obosisem. Găsisem coordonatori regionali în aproape toate cele 8 regiuni și aveam, ca grup, o prezență destul de vizibilă prin țară pe la conferințe și pe la câteva dintre catedrele din facultățile de medicină.
Engya a preluat conducerea grupului în primăvara 2017 iar în toamnă a dat și examenul de specialitate. În poza de mai jos ține pancarta cu mesajul “Nu omorâți medicina de familie“ în mână. Lângă ea sunt alte colege din grupul tinerilor MF. Eram cu toții în 15 noiembrie 2017 în Piața Victoriei la cel mai amplu protest al medicilor de familie. Am fost atunci peste 1000 de medici și pacienți în piață, dar acțiunile de protest s-au întins de fapt pe jumătate de an.
Cam așa și-a început Engya mandatul de coordonatoare națională a grupului tinerilor medici de familie și viața de medic specialist în medicina familiei. În stradă, pe un ger cumplit, cu o pancartă în mână, pentru a salva medicina de familie. Cariera ei. Viitorul ei de medic în România.
A reușit atunci. În urma acelui protest am schimbat câteva lucruri importante în Contractul-cadru, pentru medici și pentru pacienți. Am obținut și o finanțare mai bună în anii următori, treptat. O vreme a fost mai puțin obositor și chinuitor să fii medic de familie în România. Ba anul trecut, undeva prin vară, începuse să pară că este chiar foarte bine să fii medic de familie în România. Colegii cu mai multă experiență, care au trăit și anii 2000, cu bugetul de practică, cu mizeriile de atunci, ne-au zis toamna trecută să nu ne amăgim pentru că n-o să țină bunăstarea asta. Noi, cei mai tineri, nu și nu, că Banca Mondială, că acordul, că n-are cum să mai mergem iar înapoi.
Revenind la Engya și anii 2017-2018, am fost tare bucuroasă să las grupul în grija ei. Reușea lucruri care mie nu îmi ieșeau și astfel tineriMF a mai crescut și a continuat să facă mult bine pentru tinerii medici de familie încă câțiva ani. Inclusiv grupul de pe Facebook a ajuns la 1100 de membri!
Apoi a venit pandemia și lui Engya i s-a terminat și mandatul, care nu poate depăși 5 ani după examenul de specialitate. Avem niște reguli foarte clare în grupurile tinerilor la nivel european și ne și ținem de ele. Ne plac ordinea și democrația, nu haosul și dictatura.
Societatea profesională n-a reușit să mai recruteze alți coordonatori după 2022 iar acum grupul nu mai este activ. Nu m-am supărat prea tare pe colegii din societate, pentru că nu este neapărat vina lor. Medici de familie tineri au rămas foarte puțini. Nici 1000 de medici de familie cu vârsta sub 40 de ani. Pe la 25-35 de ani, când se încadrează în definiția “medic rezident sau în primii 5 ani după examenul de specialitate” abia dacă mai sunt câteva sute. Chiar dacă ar scoate Ministerul Sănătății și Universitățile mii de locuri la rezidențiat, nu le-ar ocupa nimeni și nici nu ar avea unde să se pregătească. Pur și simplu nu avem capacitate de pregătire. Ministerul nu a investit în așa ceva. Doar în spitale.
La începuturile grupului singurul sprijin pe care l-am primit a fost de la colegii seniori din Societatea Națională de Medicina Familiei și asociațiile județene. Și de la câteva catedre de medicina familiei din facultăți. Nu de la toate. Plus o firmă de software de cabinet și alta de evenimente medicale. Pe firmele de medicamente, suplimente, tutun, alcool, arme și droguri le-am refuzat noi.
Guvernul, Ministerele Sănătății sau Educației n-au oferit niciodată vreo oportunitate pentru tinerii medici. De orice specialitate, dar cu atât mai puțin pentru medicii de familie, unde deficitul de medici a existat întotdeauna.
În prezent nu reușesc să vorbesc prea des cu Engya. Să ne întâlnim nici atât. Dar știu că are de vreun an cabinetul ei în Sfântu Gheorghe, încearcă și ea să facă educație medicală pentru pacienți pe Facebook și prin presă, și este un medic de familie foarte implicat. A lucrat și între Crăciun și Anul Nou, nu și-a luat concediu două săptămâni de Sărbători. Deși cred că ar fi meritat, după un an de muncă într-un cabinet nou, cu pacienți noi.
În contextul ăsta, mi s-a pus un nod în gât când am văzut postarea ei de zilele trecute.
I-am înțeles tristețea. Este nedrept ce se întâmplă acum cu medicina de familie pentru toți colegii. Dar pentru medicii tineri la început de drum cu cabinetul propriu este cumplit. Și când îl mai auzi și pe ministrul Sănătății cum răspunde cu ăăăăăăă când este întrebat ce mesaj are pentru ei, zău dacă nu-ți vine să te duci în lume.
N-a fost suficient că premierul Ciolacu ne-a jignit pe toți la începutul ședinței de Guvern, acuzându-ne că luăm bani degeaba, pe o simplă listă cu numele pacienților înscriși la medicul de familie, și că ar trebui să muncim mai serios, să-i și consultăm și să arătăm mai multă empatie. Mai e și prost informat, pentru că plata nu mai e “la listă“ de peste un deceniu. Atâta poate, atâta spune. Dacă făcea și el școala la timp cum am făcut-o noi, medicii, și câtă școală am făcut noi, poate avea capacitatea să înțeleagă cum e cu plata “la listă”. Așa, nici n-are rost să-i explici. El știe doar ce a găsit Valeriu Nicolae la Starea Impostorilor.
Au venit apoi și ministrul Rafila și fostul președinte interimar al CNAS cu un ordin comun prin care scad valorile facturilor după 1 februarie, ca să se încadreze în bugetul mai mic trimis în Parlament în decembrie tot de ei, de ministrul Boloș de la Finanțe și de premierul Ciolacu. Deși puteau să lase facturile cum sunt și să crească bugetul la rectificarea bugetară din vară, ca să ajungă banii tot anul. Or fi vrut să se asigure că au bani de pomeni electorale în toamnă și nu puteau să riște să ieșim noi în stradă și atunci? Le stricăm planurile nu protestele noastre?
Pentru că nici asta n-a fost suficient, tot ministrul Rafila și președintele CNAS de până acum câteva zile au mai venit și cu modificări ale Contractului-cadru și normelor - deci ale regulilor din medicina familiei care afectează direct pacienții - deși n-au trecut nici 7 luni de la ultima mare reformă a Contractului-cadru și normelor, din iulie 2023! Ce poate fi atât de grav de trebuie iar și iar și iar schimbat în regulile după care consultăm pacienții?
Acum ministrul invită organizațiile la consultări și negocieri. Insistent chiar, de te întrebi ce vrea de fapt să negociem? Mai ales că știm deja cum decurg negocierile. Organizațiile medicilor de familie merg cu temele făcute, cu avocat. Ministerul Sănătății nu vine sau trimite un/o mut/mută să stea acolo și să nu facă nimic, deși ministerul este cel care dă direcția, face politicile de sănătate, ia deciziile. CNAS răspunde cu “nu, nu se poate”, “rămâne în analiză”, “nu ne permite bugetul” la mai toate propunerile. Și refuză să explice cum au ajuns la schimbările astea, ce analize au făcut, ce studii de impact au. Bazaconii ale progresiștilor, ce nevoie avem noi de așa ceva în România bizantină? Ce nevoie avem de stabilitate reală, nu cea declarativă, sau de predictibilitate?
Cum spune și Engya într-o altă postare pe grup, cum să întreții un cabinet la început de drum cu aceste valori ale punctelor, cum să îți faci un calcul dacă ei tot schimbă valorile punctelor după cum vor?
Medicii tineri au puțini pacienți, puține consultații, deci facturi ale cabinetului nu foarte mari. Undeva între 15-20.000 lei cel mai probabil, din calculele prezentate de dr. Cătălin Petrencic la conferința de presă de luni. Mulți au și credite, fie pentru aparatură, mobilier, mașină pentru navetă, poate chiar și pentru praxis. Dacă n-au pentru toate acestea, mai mult ca sigur au pentru casă. Nu-i ușor să fii tânăr în România. Nici medic de familie tânăr.
După 1 februarie cei mai mulți vor fi nevoiți să aducă bani de acasă pentru a ține cabinetul deschis. Dacă au bani acasă. Și pentru ce să te chinui aducând bani de acasă? Pentru speranța că după ce trece anul ăsta electoral tâmpit poate vin alții mai puțin hoți și impostori și mai cresc puțin valoarea punctelor și facturilor?
În funcție de cum se va termina acest război al medicilor de familie cu hoții și impostorii care conduc Guvernul și au majoritate în Parlament să-și voteze tot ce vor ei, nu ce le cer românii care i-au votat, vom vedea dacă medicina de familie va fi sau nu omorâtă în anul 2024.
Sună dramatic, dar ce motiv ar avea un medic tânăr să mai aleagă medicina de familie și să mai rămână în medicina de familie? Sau în România? Când vede că peste noapte planurile îi sunt date peste cap de niște decizii haotice ale unor incompetenți, care n-au nici un plan de guvernare, care nu fac nici un fel de consultare cu românii când iau decizii?
Iar fără medici tineri, medicina de familie dispare. Peste noapte, nu în 10 ani, cum tot spun și societatea profesională și Colegiul Medicilor din România de câțiva ani. Deja într-o treime din România nu mai avem suficienți medici, dacă ne uităm pe hartă.
Medicii aflați în pragul pensiei se vor pensiona și poate vor mai completa pensia de 2500-3500 lei după 40-45 de ani de muncă în medicină cu câte o colaborare cu vreo clinică.
Medicii care mai avem ceva timp până la pensie și cabinete mai stabile ne vom strădui să găsim surse suplimentare de finanțare, vom trăi cu venituri mai mici că doar avem experiență din perioada 1980-2017. Sau ne vom reorienta spre alte ramuri ale medicinei, mai puțin stresante. Au crescut salariile și în casele de asigurări de sănătate și lucrează destui medici și acolo. Mai nou și președintele CNAS este medic de familie! Se plâng și la CAS și la DSP că n-au personal suficient pentru câtă treabă au. Grădinițele, școlile și liceele au mereu deficit de medici iar salariul este stabil și nu există SIUI. Medicii de familie au opțiuni, deși nu vor să-și părăsească pacienții pe care îi îngrijesc de 10-20-30 și mai bine de ani.
Pacienții vor fi cei mai loviți de aceste decizii iresponsabile ale Guvernului actual. Care prin vocea ministrului Sănătății îi trimite să… negocieze cu CNAS!
Pacienții vor obosi să tot caute un medic de familie. Sau un medic de ambulator, din policlinică, pentru că și ei sunt afectați de aceste schimbări. Vor plăti consultații de sute de lei la marile clinici private sau vor sta la cozi la spitale ca în unele țări africane pentru orice problemă de sănătate. Chiar și o banală răceală sau infecție urinară. Vor înjura din tot sufletul coaliția de guvernare și le vor blestema neamul pe trei generații. Poate o vor și sancționa la toate alegerile de acum încolo, ani de zile. Toți medicii de familie și din ambulatoriu, ba cred că și cei din spitale, sufocați de pacienți, cu siguranță le vor explica de ce nu mai pot să-i consulte gratuit, să le dea rețetele pentru boli cronice sau ibuprofenul gratuit pentru febra copilului. Deja am început să o facem prin comunicatele de presă afișate în cabinete.
Însă tot de medicii tineri din medicina de familie îmi pare cel mai rău în toată povestea asta. Și mă simt vinovată și acum, la fel cum m-am simțit și în 2011-2015, că i-am încurajat să aleagă medicina de familie și le-am povestit ce frumoasă este și câte pot face, chiar și în România. Nu-i va încălzi părerea mea de rău. Probabil că îmi vor zice ceva de dulce în gând și vor încerca să vadă dacă măcar prin alte țări găsesc medicina de familie despre care le-am povestit.
În România au încercat, au tot salvat-o când guvernele voiau să o omoare, au ieșit și în stradă. Dar totul are o limită. Nu mai există generații de sacrificiu.