În cine am încredere în alegerile de la Colegiu

Și de ce. Și cum facem să voteze în turul II mai mult de 10% din medicii din București.

Pentru că suntem în săptămâna decisivă pentru alegerile de la Colegiul Medicilor, am scris câteva ceva pe Facebook despre colegii care candidează în București și care cred că ar face treabă bună în colegiu. Copiez cele trei mesaje și aici și sper să nu-i plictisesc pe cititorii care nu sunt medici.

M-am întors de la conferință, am fost și la cabinet azi luni și am dat o tură pe Facebook să văd cum se prezintă campania electorală pentru Colegiul Medicilor. Amuzant prin unele locuri, tristuț prin alte locuri. Cu prea mult bun simț și modestie în cea mai mare parte. Dacă unii dintre colegii candidați din București nu vor să se laude, o să-i laud eu în zilele următoare.

Încep cu echipa de conducere din Biroul Executiv al Colegiului Medicilor din Municipiul București. Îi urmăresc cu atenție și fără îngrijorare din 2016, de când și-au început primul mandat.

Dacă pe Adriana Mihalaș și Bogdan O. Popescu îi cunoșteam dinainte (medic de familie și asistentul de grupă la neurologie în facultate) și aveam oarece așteptări, pe Lucian Negreanu, Horia Bumbea și Cătălina Poiană îi văzusem doar pe la conferințe și cursuri, ca lectori. Lectori buni, medici profesioniști, ceea ce putea fi un indiciu că vor fi și lideri buni pentru cei 15.000 de medici din București. Și chiar așa sunt.

În afară de Adriana Mihalaș, toți sunt profesori UMF București. Dar nu o să le folosesc titlurile universitare în postarea asta pentru că respectul nu stă într-un titlu, pe buletinul de vot îi găsim fără titluri, doar cu specialitatea, iar în contextul inflamat și inflamator din zilele acestea să ți se spună prof. univ. este mai degrabă o piatră de moară decât vreun avantaj la vot.

Cu Adriana Mihalaș am lucrat în comisia de medicina familiei de la CASMB și ne-am sfătuit de multe ori în acești ani când au apărut tot felul de probleme la Departamentul de Avizări pe care îl coordonează. Nu știu de unde mai are atâta energie și suflet să le împartă cu toți cei care îi spun ce-i doare.

Pe Bogdan Ovidiu Popescu îl admir pentru programul științific al Congresului/Conferinței Colegiului București, în care are grijă să aibă fiecare specialitate sau cluster de specialități un loc și să primească informații relevante. Și ZERO PHARMA! Încă de când taxa de membru în Colegiu era, vorba vine, trei lei.

Cu Horia Bumbea lucrez de mai mulți ani în Departamentul Economico-Social și Asigurări Sociale de Sănătate, unde am descoperit o altă dimensiune a Colegiului București și ajutorul pe care îl oferă membrilor zi de zi.

Lucian Negreanu explică atât de blând și echilibrat ce este și ce nu este Comisia de Jurisdicție Profesională, atât la conferința și adunarea generală anuală a Colegiului București, cât și în cea mai recentă conferință de presă, cea pe tema spitalului Sf. Pantelimon. Invit pe toți medicii care n-au văzut-o să se uite, cu mintea de acum, nu cu emoția din primăvară și din vară.

Cătălina Poiană este nu doar președintele Colegiului București de 8 ani deja ci și cea mai frumoasă surpriză pentru mine dintre toți liderii din medicina bucureșteană din astfel de organizații medicale, fără a mă referi și la medicii de familie.

O surpriză plăcută tocmai pentru că este medic de spital de altă specialitate, profesor din UMF sau UMFistan, cum i se mai zice corpului didactic. Adică tot ce te-ai aștepta să o facă să fie indiferentă la nevoile tuturor segmentelor de medici, elitistă, arogantă etc. cum sunt extrem de mulți colegi care s-au plimbat prin funcțiile astea din Colegiul Medicilor de-a lungul anilor. Nu i se potrivește niciuna din ștampilele astea și nici nu am auzit pe cineva spunând asta despre ea. Da, sunt probleme grave în UMF, dar nu toți medicii din UMF sunt la fel. Unii încearcă să repare din interior.

Ce am văzut eu și am mai scris pe aici este că împreună cu echipa Colegiului, Cătălina Poiană a reușit să aducă CMMB în secolul XXI în doar două mandate. Totul este digitalizat, arhivat, medicii interacționează exclusiv digital cu Colegiul dacă doresc asta, dar se pot bucura și de un sediu îngrijit, primitor și cu personal extrem de politicos și profesionist. În toate momentele importante nu s-a temut să iasă în stradă sau să fie vocea medicilor din București în presa națională și online, imediat, atunci când trebuia să vorbească cineva și să spargă liniștea asurzitoare. Pot spune că nu m-am strâmbat niciodată citindu-i postările sau auzind-o vorbind cu presa. Și la cât de cârcotașă sunt uneori, asta înseamnă ceva!

Dacă le-aș reproșa ceva celor cinci, ar fi că nu știu să își facă reclamă. Că își prezintă realizările doar o dată pe an în acea Adunare Generală locală la care participă câteva zeci de medici, fără să bage banii Colegiului într-un raport anual făcut profesionist trimis pe newsletter, fără interviuri video în care să vorbească despre ce au făcut, eventual cu reclamă plătită pe Facebook, astfel încât să nu mai fie vreun medic în București care să nu-i știe. N-au stofă de politicieni de pe râul Dâmbovița, și nu știu dacă să mă bucure sau să mă întristeze asta.

Pe scurt, sper să adune săptămâna asta voturile medicilor din București și să își continue treaba bună în București sau la nivel național, dacă vor dori asta.

Respectul meu și mulțumirile pentru tot ce au făcut până acum le au deja. Cred că este prima oară când le spun asta, deși poate ar trebui să o facem mai des.

Weekendul acesta votăm iar, cei care suntem medici cu drept de liberă practică. Al doilea tur și final, indiferent câți votăm, online sau fizic la sediu. Iar în primul tur am votat doar 5000 din aproape 60.000 de medici. Cam trist, nu? Vă rog să descărcați aplicația, să verificați că vă puteți loga și aveți cotizația plătită măcar până pe 30 iunie 2024 și să votați pe 4-5 octombrie (București și majoritatea județelor). Durează 5 minute și ne va afecta viața profesională pentru cel puțin următorii 4 ani.

Sursa: CMR

Dacă ieri luni am făcut campanie electorală echipei de conducere a Colegiului Medicilor din Municipiul București, azi marți zic să continui cu alți colegi pe care îi cunosc de mulți ani, cu care am lucrat împreună sau am protestat în Piața Victoriei pe diferite teme. Sunt competenți și cu mult bun simț și îi votez cu tot dragul la Colegiu, deși lucrează în spitale publice și private. Nimeni nu este perfect, ce să facem acum!

Încep cu Ioana Smarandita Lacau, pentru că #girlpower dar și pentru că este o forță a naturii și cu ea în echipă Colegiul Medicilor are doar de câștigat. De Smărăndița am auzit cu câțiva ani înainte să o cunosc, apreciată de colegi care primeau rezultate interpretate de ea ale investigațiilor imagistice la care își trimiseseră pacienții. Spuneau că dacă a interpretat dr. Lăcău nici nu mai este nevoie să se uite și ei pe imagini. Ori în medicina asta atât de competitivă, în care roșiile se mănâncă cu brânză iar doctorii între ei, este ceva să te aprecieze așa un coleg, ba să te mai laude și altora.

Dar este suficient să fii un bun profesionist ca să faci treabă în Colegiul Medicilor? Câteodată da, deși ajută să ai și alte experiențe. Ca norocul că Smărăndița nu este însă doar un medic bun, ci o forță a naturii, cum spuneam. Datorită ei și echipei cu care a lucrat, radiologia românească are de anul trecut poate cel mai modern ghid medical al unei specialități. Dacă n-ați văzut încă siteul Ghid Radiologie vă invit să o faceți. Și să-l folosiți zi de zi în practică din cabinet, spital sau camera de gardă.

Bine, dar ce segment medical reprezintă ea, vor întreba unii. A lucrat în spitale publice, acum lucrează exclusiv în spitale și clinici private, și are prieteni medici și răbdare să le asculte poveștile din toate segmentele medicale. Ba mai merge și la conferințele lor și stă toată ziua, nu doar cât are ea de prezentat ceva.

Următorul pe care-l fac de râs aici este Cristian Scheau. Nu știu să stea pe FB, nu găsesc să-i pun tag, dar nici nu mă miră. Am fost colegi de serie și încă de pe atunci îl știu ca om serios, care tace și face, fără să știe sau să vrea să se laude. Abia citindu-i scrisoarea de intenție și CV-ul pe siteul CMMB în secțiunea de candidați am aflat că este conferențiar! Încă o dovadă că nu toți cei din UMF sunt și din UMFistan. Cine se mai uită și la ce își propune să facă în Colegiu se lămurește, dacă nu mă crede pe cuvânt. Proiectele pe care le propune sunt perfect fezabile din Consiliul local și Adunarea Generală. Singura barieră poate fi o conducere complet paralelă cu subiectul leadership, care să ignore Consiliul. Dar cum Consiliul votează conducerea, este un pic mai greu să îl ignori.

Revenind la reprezentare, Cristi Scheau a lucrat în spitale publice și private dar acum lucrează doar în spital public, în cercetare și în UMF, la catedra de fiziologie. Acoperă multe segmente și este acolo, printre colegii lui din acele zone ale sistemului, nu într-un turn de fildeș.

L-am lăsat ultimul pe Dragoș Garofil, colegul și prietenul cu care m-am certat cel mai tare din lumea medicală, dar am rămas prieteni. Ne-am cunoscut tot în mediul organizațiilor medicale, la Societatea studenteasca de chirurgie, pe care am și condus-o vreo doi ani împreună. Multă vreme a fost modelul meu de lider, care știe să adune cei mai buni oameni într-o echipă și să îi încurajeze să contribuie cu ce se pricep mai bine. Am convingerea că anul 2020 ar fi fost mult mai crunt fără el în minister ca secretar de stat. Rămâne un model, doar că am mai cunoscut și alți lideri buni între timp. Chirurg și medic profesionist, dascăl entuziast (tot la UMF!) și dornic să dea mai departe ceea ce a învățat, Dragoș a făcut cu ani în urmă și pasul în politică. De acolo ni s-a tras și cearta, el secretar de stat, apoi consilier al ministrului, eu șefă la patronatul medicilor de familie. Eu tot cred că aveam dreptate de fiecare dată, dar mi-a trecut supărarea între timp. Ce dream team am face în Consiliul Colegiului, cu Smărăndița și Cristi! Nu că mă laud, dar chiar suntem patru medici deștepți și care facem, nu doar vorbim despre ce ar trebui să se facă, cândva, nu știm de cine.

Dragoș îi reprezintă nu doar pe chirurgi și pe restul medicilor din spitalele publice, ci și pe medicii care încearcă să facă ceva bun în instituțiile statului, susținuți sau nu de politică. Și are avantajul, față de alți candidați, de a cunoaște exact ce ordin, hotărâre de guvern, lege trebuie modificată pentru ceva anume, ce proiecte stau prin sertarele ministerului, Parlamentului, DSP ș.a. A scris azi mai mult și pe profilul lui.

Cam asta ar fi pentru azi, că mi-e somn. Mai zic și mâine!

Nu uitați să descărcați Aplicația Medicului cmr-medic prin link de pe siteul CMR și să verificați că vă puteți loga, dacă n-ați făcut-o deja în primul tur. Vineri și sâmbătă votăm în București, medicii membri ai CMMB și cu cotizația plătită până pe 30 iunie 2024.

Astăzi miercuri le fac campanie electorală colegilor din ambulatoriul de specialitate! Pentru colegii din conducerea CMMB și spitale am scris luni și marți. Dacă n-ați văzut, faceți o sesizare la Mark Zuckerberg, apoi click pe pagina mea și puteți citi.

Pentru mult timp, în presă și în Colegiul Medicilor s-a auzit doar vocea medicilor din spitale și a medicilor de familie. A fost un pic nedrept, pentru că Asociația Profesională a Medicilor de Ambulator există de aproape 20 de ani iar președintele ei, dr. Cosmin Alexandrescu, a fost o voce neobosită a colegilor din ambulator atât la consultările de la CNAS cât și peste tot pe unde a avut sens să meargă. Și deși a fost ajutat uneori de colegii din asociație, de cele mai multe ori l-am văzut singur, pentru că ăsta cam e destinul liderului în România, oricât se chinuie să adune și motiveze echipa. Excepțiile sunt rare în vremuri în care nu există o criză sau un "dujman" serios care să coaguleze energiile.

Eu l-am cunoscut pe dr. Alexandrescu în urmă cu peste un deceniu în Alianța Pentru Sănătate din România, unde ne adunasem cam toate organizațiile din sistemul de sănătate, inclusiv cele ale pacienților. Apoi, cât timp am condus patronatul medicilor de familie am avut o colaborare excelentă cu Cosmin, așa cum cred că ar trebui să aibă permanent toți liderii organizațiilor medicale, indiferent de segmentul pentru care se bat. Abia atunci când majoritatea (pentru că toți este utopic) vom înțelege că nu avem motive să ne batem între noi pe teritoriu, resurse și pacienți, vom reuși să fim cu adevărat puternici așa cum o tot spunem prin sloganuri. Dacă nu înțelegem, suntem doar niște biete oi mâncate de lupii care se distrează să ne învrăjbească.

Fiascoul cu bugetul asigurărilor de sănătate pentru anul 2024 a avut și o parte bună. A fost criza majoră necesară pentru ca APMA să crească și să intre într-o altă etapă, cu mai multă susținere de la firul ierbii, mai multă vitejie, o echipă minunată în jurul lui Cosmin. A dus și la nașterea unei organizații patronale a medicilor din ambulator, PMSPI, adică Patronatul Medicilor Specialiști cu Practică Independentă, care se mișcă foarte bine pentru o organizație atât de nouă.

Sper să înțeleagă cu toții mai rapid decât au făcut-o organizațiile medicilor de familie în trecut sau sindicatele medicilor în general că o doză mică de competiție și critică este benefică, dar mai mult de atât sună a bălăcăreală și este distructiv. Iar ce distrugi în câteva luni nu mai poți reclădi nici într-un deceniu. Mai ales încrederea.

Revenind la colegii pe care îi cunosc și dincolo de Facebook și cu care am schimbat mai mult de două vorbe de-a lungul timpului, îi susțin cu toată încrederea pe Cosmin Alexandrescu, Cristian Diaconu, Alina Ciocoiu și Liana Manolache. Lista de pe siteul APMA este mult mai mare însă. Scrisorile de intenție și CV-urile tuturor candidaților sunt pe siteul CMMB, așa că fiecare poate studia și decide în cine să aibă încredere să-l mandateze cu votul său ca reprezentant pentru următorii 4 ani în Consiliul CM București și Adunarea Generală CMR.

Ca de fiecare dată, vă amintesc că doar până joi, inclusiv, puteți descărca, verifica și corecta erorile de autentificare în Aplicația Medicului cmr-medic. Altfel nu veți putea vota vineri și sâmbătă în București decât cu un drum la sediul din str. Avram Iancu. Ceea ce nu este cel mai rău lucru, sediul fiind foarte frumos și îngrijit, oamenii de la Colegiu foarte drăguți iar cartierul minunat pentru o plimbare de toamnă. În apropiere este și Teatrul de Artă, unde vineri seară avem piesa "Jocuri de putere" (sic!) și sâmbătă concert Maria Răducanu.

-

Mai am mâine de scris despre medicii de familie care candidează la Colegiu, și, gata, tac! Pe subiectul ăsta! Oare ce mai face domnul ministru?

Later edit: am scris și despre medicii de familie, aici.